Tulburările de comportament şi în special agresivitatea sunt probleme care apar încă de la cele mai fragede vârsta. Teoriile care stau la baza acestor comportamente sunt multiple şi nu singulare. Comportamentele agresive apar în şcoală, în familie, în grădiniţe, în parc, în faţa blocului, în centre rezidenţiale, etc.
În cazul unor copii scopul comportamentului agresiv este impunerea egoistă a propriilor dorinţe şi necesităţi. Uneori însă agresivitatea poate fi motivată de frică. Această formă are o bază predominant emoţională; se manifestă prin crize de furie şi uneori pot fi observate comportamente nesigure. Aceşti copii nu au încredere în ceilalţi, se simt foarte uşor ameninţaţi şi atacaţi. Ei reacţionează dintr-o poziţie defensivă, uneori dau impresia că încearcă să-şi reducă propria frică printr-un comportament agresiv de prevenţie.
Comportamentul agresiv are succes în condiţiile în care ceilalţi copii manifestă respect, teamă sau chiar supunere, astfel copilul agresiv care iniţial a fost motivat de frică ocupă tot mai mult teren deoarece obţine beneficii sau îşi impune mai uşor punctul lui de vedere.
Acţionează astfel mai multe procese de întărire pozitivă şi negativă:
-întărirea negativă se referă la reducerea sentimentului de teamă, la detensionarea emoţională şi la reducerea simptomelor fiziologice neplăcute, inerente acestor sentimente.
-reacţiile celorlalţi copii descrise mai sus, respectiv libertatea de acţiune obţinută fiind întăriri pozitive.
Eforturile de a reduce comportamentele agresive la copii şi adolescenţi s-au amplificat foarte mult în ultimii ani.
Învăţarea discriminării situaţiilor. Învăţarea discriminării situaţiilor poate fi realizată în două moduri: pe de o parte prin prezentarea simultană, pe de altă parte prin prezentarea succesivă a stimulilor diferiţi.
Învăţarea discriminării situaţiilor prin prezentarea simultană a stimulilor. Prin învăţarea discriminativă simultană copilului agresiv îi sunt prezentate în acelaşi timp soluţii adecvate şi mai puţin adecvate la conflicte, el trebuie să aleagă dintre acestea soluţia potrivită. În general, copilul alege soluţia care în viaţa reală ar avea cele mai puţine consecinţe negative.
Învăţarea discriminării situaţiilor prin prezentarea succesivă a stimulilor. În cazul învăţării discriminative succesive copilului îi sunt prezentate succesiv diferite soluţii la conflicte.
Copilul nu trebuie să aleagă o soluţie adecvată din mai multe soluţii pozitive şi negative, el învaţă treptat prin jocuri de rol şi prin discuţii care sunt manifestările adecvate care trebuie utilizate.
Prin prezentare şi prin discuţii, precum şi prin soluţionarea adecvată a conflictului este învăţat comportamentul pozitiv, fiind astfel facilitată învăţarea.
Întăririle diferenţiat, ţintite facilitează învăţarea: dacă comportamentul trebuie reconstruit este utilă abordarea succesivă, întărindu-se în mod ţintit comportamentele deja dobândite. Uneori copiii agresivi au o capacitate de discriminare foarte bună, deci pot percepe stimulii în mod diferenţiat şi cunosc modalităţi de soluţionare adecvată a conflictului, dar cu toate acestea comportamentul lor este diferit.
Pentru întărirea comportamentului dorit au fost propuse întăriri externe sociale şi materiale. Deoarece copiii agresivi, nu reacţionează în mod frecvent la întăririle sociale, este recomandată întărirea prin oferirea de puncte. Trebuie respectate anumite etape:
-copilul trebuie să înţeleagă felul în care trebuie să se comporte, el trebuie să cunoască comportamentul adecvat;
-cu ajutorul punctelor care îi sunt date pentru comportamentul pozitiv, el primeşte un feedback pe măsură.
-Copilul trebuie să cunoască posibilităţile şi condiţiile de acordare a punctelor.
Cu respect,
Psiholog clinician autonom şi psihoterapeut
Bruchental Daniela Maria
Pentru întrebări şi răspunsuri:
Cabinet individual de psihologie Bruchental Daniela Maria
Adresa: Gheorghe Lazăr, Bl.L9, Ap. 1, Şimleu Silvaniei
E-mail: silaghi.daniela@yahoo.com
Telefon: 0746788506
(P)
e de nota zece.